Intr-o clasa similara celei de curse care se rafina de 10 ani , acest model a fost un salt la fel de important ca si cel al Fireblade-ului 4 ani mai devreme. Aceasta motocicleta este istorie scrisa cu metal.

Dar lucrurile astea nu conteaza cand ai 17 ani. In 1996 eu eram indragostit de SRAD , fascinat de aplecarile masive si ideea unui vitezometru care batea in 185 de mph.. Acesta era cea mai rapida si cea mai agila motocicleta pe piata.

Asteptarea de 12 ani s-a meritat. Prima mea intalnire cu aceasta motocicleta a avut loc intr-o calatorie de iarna din rai – 1500 de mile in doua zile prin Europa cu o tura pe circuitul Guadix din Spania ca destinatie finala. SRAD-ul nu m-a dezamagit chiar daca modelul care l-am avut eu a fost cel cu injectie din 98. Incarcat , cu barbia pe rezervor am fulgerat prin Franta la 170 de mph ,am ras de un motociclist imbracat foarte caraghios pe un ZX-6R si am scapat de iarna ajungand in insorita Spanie cu cauciucurile calde.

Pe C353 , o fasie perfecta care isi croieste drum inafara Granadei , motorul SRAD-ului urla cand atingea linia rosie de 13.000 rmp. Etrierele Tokiko cu sase pistonase inca muscau zdravan din discurile de frana. SRAD-ul te captiveaza intr-un mod in care putine alte motociclete vechi pot sa o faca pentru ca era pur si simplu atat de bun cand a iesit pe piata. Inca e mai mult decat acceptabil astazi chiar daca te-ai obisnuit cu tehnologia de ultima ora a acestui deceniu.

SRAD-ul face tot ce poate sa faca un Suzuki modern cu cateva procente in minus. Tragi de manere , apesi mai tare franele , te intreci cu masura in ceea ce priveste limbajul corpului ca sa il faci sa vireze , dar o sa vireze. E mult mai satisfacator pentru ca te face sa lucrezi pentru ceea ce iti doresti. Motorul iti da destula putere cat sa dai de necaz, ultimele 3000 de turatii inca au destula forta in ele sa spulbere un 600. Potentialul este evident.

Acesta este inca o motocicleta de performanta bun – nu chiar o motocicleta care pe care sa vrei sa mergi inainte sa mori ci mai degraba una pe care sa o ai o vreme pentru ca prea putine raspund la fel de bine la un proprietar care le iubeste. Eu am deja SRAD-ul viselor mele pe hartie – un model din 96 pe carburator cu un brat oscilant de superbike , un bot de GSXR-750 K8 , corp de Suzuki France endurance si o toba Yoshimura exagerat de zgomotoasa . Chiar si dupa 12 ani , SRAD-ul ramane o motocicleta care sa ti-o doresti din tot sufletul.